Ben Kırgızistan oldu!

Jan 4th, 2011 | By | Category: Evenimente, Headline

Fereastra avionului plină de întuneric. De jos pe alocuri străbat parcă stingherite lumini. Ar fi niște sătucuri kirghize aruncate prin munți. Un zbor lung spre o țară necunoscută se încheia. Mă întrebam dacă suntem așteptați și cum vom fi primiți. Neliniști ușor suprimate de gândul la fostele legături sovietice. După ore de zbor, acutizate fiind, simțurile mele terestre așteptau solul. „Turcul” 737 aterizase lent și fără „hopuri”. Am fost surprins, căci la coborâre îmi renășteau amintirile aviatice din copilărie determinate de un năstrușnic AN-24.
Iar prin fereastră dinspre ospitalierul aeroport Manas (marcat pe hărțile internaționale FRU, de la Frunze) de acum parcă îmi răsuna kirghizul khomus.

Kirghizii
După verificările necesare trecusem cu Sergiu Ciumac spre ieșire, nu fără să ajutăm o simpatică kirghiză. Avea patru genți mari… cât ea. Ne explica că revine acasă după un timp îndelungat. Mi-a adus aminte de revenirile moldovenilor noștri acasă… mulți și necăjiți. Am înțeles mai târziu că fenomenul de emigrare este la fel de mare ca și a moldovenilor. Pleacă kirghizii, în special, spre Kazahstan și Rusia.

Influența Rusiei în Kârgâzstan este iminentă. În perioada sovietică kirghizii s-au rusificat masiv, în special cei de la orașe. Chiar am impresia că și-au dorit acest lucru. Căci și azi , ca la noi pe vremuri, ei preferă să-și dea copii la școli cu predare în limba rusă. Spre deosebire de alte regiuni ale Asiei centrale rușilor le-au fost mai ușor aici. De altfel kirghizii sunt un popor suficient de ospitalier ca uneori chiar să te simți sufocat de atenție.

Astăzi kirghizii revin încet la rădăcinile lor turcice. Lucru remarcat în culoarea roșie a drapelului de stat, pe care nimeni nu-l contestă și toți îl adoră. Fapt confirmat prin imaginea de mai jos al muntelui cât un steag.

Într-un sfârșit, am fost întâlniți și „cazați” de chiar șeful departamentului de Telecomunicații (gazda evenimentului) al Universității Tehnice de Stat a Kârgâstanului , dr. M. Jumabaev. Era în jurul orei 4, noaptea.

Conferința
Vizita în Kârgâzstan a fost datorată conferinței internaționale „Communication Engineering and Technologies”. O conferință organizată a opta oară sub egida Uniunii Internaționale de Telecomunicații – ITU.  Plenara de deschidere avuse loc chiar în dimineața sosirii noastre. Și la această sesiune oficială  am fost onorat să țin un discurs din partea tinerilor savanți sosiți la conferință.

Reprezentantul ITU la conferință s-a dovedit a fi un moldovean: Andrei UNTILĂ (în dreapta imaginii de sus). Un domn care mi-a lăsat impresii bune: degajat, deschis, vesel și mândru de a fi din Moldova.

Este de menționat faptul că prezența mea la acest eveniment a fost posibil doar datorită susținerii conducerii ministerului Tehnologiilor Informaționale (dl ministru Al. Oleinic, dna viceministru M. Iacob), întreprinderilor de stat CRIS Registru și CNFR, dar și dlui acad. C. Gaindric și dlui V. Beșliu care au venit cu această minunată idee :) .

Bishkek

Deschiderea conferinței a fost în orașul Bishkek, capitala administrativă, culturală și universitară a țării. Istoria spune că acest oraș pe vremuri se numea Pishpek, o cetățuie definitiv distrusă în 1862. Acum el este un oraș verde, curat și cu un aer mereu împrospătat de briza dinspre legendarul Tian-Shan, dar și de multiplele canale de irigare ce au împânzit orașul cu apa cristalină de munte.

Pe vremea sovieticilor acest oraș se numea Frunze în cinstea unui conducător bolșevic de origine română. În războiului civil Mihail Frunze a obținut succese remarcabile în „eliberarea” Turkmenistanului de albgardiști.  Pe atunci Bișkekul făcea parte din acea regiune și de aceea în 1921 orașul a fost redenumit pe placul noii puteri, care a știut să-l dezvolte, dar și să-l împresoare cu monumente sovietice și leniniste. În chiar centrul orașului, în piața Ala-Too, au construit un sanctuar adevărat de o jumătate de cartier dedicat lui Lenin. Acum este un minunat muzeu.

Să nu credeți că Kirghizii sunt un popor papă-lapte. Ei știu să-și apere demnitatea ori de cîte ori este nevoie. Și dese ori cu mari pierderi. În acest sens, ziua de șapte aprilie (!) 2010 este o zi marcantă pentru istoria lor modernă. Iar unele consecințe ale revoluției civile într-o țară cu o economie la pămînt le putem vedea și azi.

Un  sistem prezidențial corupt a căzut. Acum Kirghizii se îndreaptă spre o republică parlamentară: ceva  inedit pentru țările continentului asiatic, conduse „democratic” din tați în fii. Astfel am rămas la ideea că kirghizii sunt un popor ce iubesc nespus libertatea și nicidecum în detrimentul altor popoare ce le respectă indiferent de confesiune și etnogeneză. Acest fapt se confirmă perfect la muzeul etnografic în aer liber din Chulpan-Ata, în care vom vedea sanctuare (bisericuțe) ale celor cinci mari confesiuni ale lumii.

Ziua de șapte aprilie a marcat mulți oameni acolo. Iar acea dată memorabilă pentru ei chiar o găsim „menționată” pe munții printre care am mers spre vestitul lac Issyk Kul.

Issyk Kul

Bishkek-ul ne-a fost gazdă doar două zile. Încheierea conferinței a avut loc la un complex turistic pe malul lacului Issyk Kul. Apa lacului este caldă chiar și iarna. Iar lacul este de apă sărată și suficient de mare pentru a fi al zecilea din lume. Locurile pitorești au făcut din acest lac o importantă atracție turistică a țării.

Spre casă

Drumul spre casă a fost cu mai puține emoții. Ajunși în aeroportul din Istanbul ne-a preluat un ofițer de serviciu de la Turkish Airlines, companie ce mi-a lăsat impresii extraordinare. Ofițerul ne-a ghidat fără rânduri direct spre gateway-ul nostru. Există și o justificare: următorul nostru avion pleca în câteva minute.

Undeva în spate la o altă poartă unul striga „to New York, … to New York”, iar gândul meu de acum zbura spre Chișinău, la ai mei…

Tags: ,