Modelele fundamentale de concurenţă sunt subiecte importante ale diverselor studii în ştiinţa calculatoarelor. Majoritatea din ele sunt determinate de formalisme matematice prin care sunt descrise şi analizate. Scopul lor ar fi, din punct de vedere teoretic, să ofere mijloace pentru înţelegerea sistemelor şi comportamentului acestora și, din punct de vedere practic, să contribuie la dezvoltarea metodelor de analiză şi proiectare.

O arhitectură concurentă presupune definirea modelului comportamental specific problemei, iar pentru aceasta este necesar de identificat semantica interacțiunilor și de potrivit mecanismele pentru sincronizare/coordonare…

Diagrama de stare descrie comportamentul prin mașini de stări finite folosind tranziții, evenimente și activități. Diagrama de activități descrie secvențe de activități (activity – eng.) și condiții necesare desfășurării comportamentului de nivel jos, abstractizat la nivelul operațiilor.

Diagramele de interacțiuni, fiind o submulțime a diagramelor comportamentale, focusează descrierea de sistem asupra fluxului de control și date dintre entitățile sistemului de modelat. Astfel în termeni de interacțiuni concurența este ușor identificată și descrisă cu mijlocele acestor diagrame.

Două treimi din organizațiile de dezvoltare software și peste 10 milioane de specialiști IT (conform unor date ale BZ Research și Gartner (c) Inc., 2008) utilizează limbajul unificat de modelare UML (r) – Unified Modeling Language. Astfel acest limbaj acum este unul din cele mai populare limbaje de specificare și modelare a sistemelor informaționale.
Importanța proiectării rapide și corecte a sistemelor, în care există procese concurente, a crescut, deci este important de cunoscut și posibilitățile de specificare a concurenței în UML. În acest video sunt prezentate unele tehnici de specificare a concurenței utilizând acest limbaj de modelare…